Lady Evelina Negara Scurtulencu

Lady Evelina Negara Scurtulencu

 

Doamna Evelina Negara Scurtulencu – profesoară, poetă, persoană publică.

Domiciliu: or. Orhei, R. Moldova.

Studii:

1. Școala Medie de Cultură Generală Nr. 3,

2. Școala de Muzică cu durata de 7 ani (specialitatea – pian, vocal),

3. Colegiul de Medicină din orașul Orhei (Generalist),

4. Universitatea de Stat din Republica Moldova (Facultatea de Litere).

 

Prima carte a D-nei Evelina Negara Scurtulencu, „O pasăre dusă de dor”, a fost editată la Centrul Editorial al USM, str. A. Mateevici, 60, Chișinau, 2002 (CZU 821.135.1(478)-1, N38, ISBN 9975-70-133-7, © Evelina Negara).

Versurile Domniei Sale au fost publicate in săptămânalul Uniunii Scriitorilor din Moldova, „Literatura și Arta”, inclusiv în ediția Nr. 2 (2994) din 9 ianuarie 2003, dedicată datei de 15 ianuarie, zilei de naștere a Luceafărului poeziei noastre, Mihai Eminescu. 

 

„ASPIRAȚIA INTERIOARĂ SPRE NECUNOSCUT”

„Dorința de a fi identic cu sine îl face pe om să se caute în toate, inclusiv în cântec și în poezie. Lumea cuvântului încape toate dorințele și aspirațiile noastre interioare spre necunoscut. Zvonul de cleștar al vocabulelor atinse de licărul misterios al gândului cosmic și de freamătul tandru al sentimentului uman face prin al său „nu știu ce” și „nu știu cum” să-ți tresalte inima în piept de emoții și de elanul ce pune stăpânire pe tine. Atunci când citim un autor firește dintr-o asemenea imperioasă nevoie sufletească de fapt cinstim dintr-un deziderat sau altul etico-civic sau estetic cauza și condiția ei sacre venind de sus. În cazul poeților mai desigur. Dar acel care prin cuvânt nu aspiră în sinea sa spre necunoscut nu se va putea găsi niciodată în miracolul expresiei, în tainele limbajului care de fapt este poezia însăși, dincolo de sentiment și de gând, de atitudine și de beatitudine. Pentru că, în definitiv, sunt mulți chemați, însă puțini aleși, biblic vorbind. Oricum, însuși cuvîntul e cosmos, „interior cosmic”, meniucian vorbind, e veșnică mișcare și reînnoire.

Ținutul Orheiului străbun a dat mai mulți oameni de talent: și condeieri, și cântăreți etc. D-na Evelina Negara Scurtulencu este de proveniență din neam nobil, străbunelu-Său, D-nul Alexandru Scurtulencu, originar din Sibiu, precum și străbunică-Sa, D-na Maria Scurtulencu, fiind de nelipsit la curtea regală a Majestății Sale Regina Maria, iar bunelul Său, D-nul Petru Negară, dvoreanin român, a participat în luptele pentru eliberarea Basarabiei (militar Corp 4 Armata Română Iași), fiind ulterior ridicat și exilat în „Siberia de ghiață” de către reprezentanții Armatei Sovietice.

D-na Evelina Negara – un nume deja bine cunoscut, inițial intrase în universul nescris al cuvântului dinspre sine, dinspre trăirile personale firești și pline de vibrații lirice, local de o sensibilitate personală. Versurile Dumneaei reușite adaugă cu duhul și cu neodihna lor sufletească un dor și o voință lirică de a traduce necuvântul în cuvinte. Versul D-nei Evelina Negara este fiorul unei tresăriri sublime venind dinspre exprimarea limpede și legănată de sonoritățile modelelor clasice consacrate. Orientată mai mult spre ritmurile interioare ale imaginii (ca în piesele Dumneaei „Seara de iarnă”, „Un dulce cânt de vioară”, „Pentru Patrie”, „Uniți-vă, Basarabeni”, „Eminesciana”, „Chemarea inimii”, „Singurătatea”, „Seara argintie”, „O pasăre dusă de dor” etc.), poeta trăiește la modul ei propriu și ideea de Patrie, și pe acea de om, și pe acea de limbă.

Finețea zicerii imprimă versurilor tinerei poete și candoare, dar și o anumită gravitate. Întâlnim însă în căutările D-nei Evelina Negara Scurtulencu și topirea indirectă a gândului sobru și așezat, cristalizat până la simbol (cum este în „Cavalerul Creștin”). Și mai mult, în unele din poemele Dumneaei se simte o atingere ușoară de mister, se întrezărește acea nobilă aspirație interioară spre necunoscut, spre cunoașterea lirică, spre universul personal și uman al trăirilor transformatoare, spre metamorfozele lor intraductibile. Poezia evident își alege în taină reprezentanții de sine din vălurile vremii prin încercările și întâmplările ei unice, motivate într-un fel de catre destin, ca aceștia s-o servească cu cuviință și cu credința lor interioară zălogită de cuvânt și de duhul sacre prin natura lor mereu deschisă comunicării, imaginației și fanteziei lucrătoare, în aspirații și-n necunoscut ca picurul de rouă în firul de iarbă al humei, în verdele lui.”

 

Tudor Palladi, poet, traducător și critic literar http://www.crispedia.ro/Tudor_Palladi